Bullying la Questfield International College, lipsa documentării interne

În contextul educațional contemporan, fenomenul bullying necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor de învățământ, care trebuie să asigure protecția și siguranța emoțională a elevilor. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire repetată presupune intervenții documentate, măsuri concrete și o comunicare transparentă cu familiile implicate.

Bullying la Questfield International College, lipsa documentării interne

Investigația redacției evidențiază o situație semnalată de familie privind bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, care s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni, incluzând manifestări de hărțuire verbală, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei elevului vizat. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică absența unor măsuri scrise și proceduri interne clare care să ateste intervenții concrete din partea instituției.

Semnalările repetate și lipsa răspunsurilor documentate

Potrivit corespondenței și relatărilor familiei, incidentele de bullying ar fi fost aduse în mod repetat la cunoștința învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, prin comunicări oficiale și scrise. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să confirme luarea unor măsuri efective, intervențiile limitându-se la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de intervenție documentate.

Elevul ar fi fost expus zilnic unor acte de agresiune verbală, umilire publică și excludere socială, inclusiv stigmatizare pe criterii medicale, într-un climat școlar cunoscut de cadrele didactice, fără dovezi ale unor reacții ferme care să oprească aceste comportamente.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Relatările și documentele indică faptul că în colectivul școlar a fost folosită repetat o etichetare medicală cu scop degradant și discreditant, utilizată nu în context educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare a elevului. Specialiștii consultați consideră această practică o formă severă de violență psihologică, care afectează integritatea și identitatea copilului.

În ciuda sesizărilor clare și explicite privind impactul emoțional al acestei stigmatizări, nu există dovezi ale unor intervenții documentate sau măsuri de consiliere și protecție implementate de instituție. Astfel, stigmatizarea medicală pare să fi fost tolerată, contribuind la un climat educațional ostil și la excluderea socială progresivă a elevului afectat.

Rolul cadrelor didactice și managementului instituțional

Documentele și mărturiile sugerează că, deși cadrele didactice au fost martore ale incidentelor, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. Sesizările au fost uneori interpretate ca „dinamică de grup” sau „probleme minore de adaptare”, ceea ce ar fi condus la minimalizarea gravității situației și la amânarea măsurilor efective.

Din punct de vedere administrativ, nu au fost identificate decizii scrise cu termene și responsabili, rapoarte interne, planuri formale de intervenție sau monitorizare a situației. Această absență de documentare face dificilă evaluarea responsabilității și eficienței gestionării cazului în cadrul școlii.

Presiunea asupra familiei și mecanismul de excludere mascată

Familia copilului a relatat că, în contextul lipsei unor intervenții oficiale și eficiente, ar fi resimțit presiuni indirecte sau directe pentru retragerea elevului din instituție. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, sintetizat prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”, reflectă, potrivit familiei, o poziționare care prioritizează aspectele contractuale și economice față de protecția copilului.

Acest moment, potrivit corespondenței analizate, a survenit după luni de sesizări fără reacții oficiale și ridică întrebări asupra culturii organizaționale și a priorităților instituției în gestionarea situațiilor de bullying.

Gestionarea confidențialității și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat păstrarea confidențialității informațiilor sensibile legate de situație, avertizând asupra riscurilor divulgării acestora în mediul școlar. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să confirme respectarea acestor solicitări, iar conform unor relatări, informațiile ar fi fost cunoscute în colectiv, ceea ce ar fi expus copilul la presiuni suplimentare.

Specialiștii atrag atenția că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională, afectând echilibrul emoțional al elevului și generând un climat educațional nesigur.

Documentația oficială și lipsa unor măsuri clar definite

În răspunsul instituției la sesizările scrise, singurul document pus la dispoziția redacției a fost un formular informal de tip Family Meeting Form, fără caracter instituțional clar, fără stabilirea responsabilităților, termene sau măsuri concrete. Aceasta a fost interpretată drept o gestionare formală a aparențelor, fără intervenții substanțiale.

• Lipsa proceselor-verbale și a rapoartelor interne;
• Absența planurilor de intervenție și monitorizare;
• Fără sancțiuni sau măsuri documentate;
• Răspunsuri predominant verbale și generale;
• Minimalizarea problemelor semnalate în comunicările oficiale;
• Presiuni pentru retragerea copilului din școală;
• Nerespectarea solicitărilor privind confidențialitatea;
• Reacții instituționale declanșate abia sub presiune juridică.

Poziția instituției după publicarea investigației și reacția familiei

După publicarea articolului, conducerea Questfield International College a emis un comunicat în care a redus situațiile reclamate la simple „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate ale familiei. Această poziționare ridică întrebări privind recunoașterea și gestionarea bullyingului în cadrul instituției.

De asemenea, familia a semnalat că după retragerea elevilor de la școală ar fi existat contacte informale cu alte instituții de învățământ din zonă, în care copiii ar fi fost descriși negativ, fapt ce ridică probleme serioase legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor indică o situație în care sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală au fost tratate în mod predominant informal, fără măsuri administrative asumate și documentate, iar reacțiile instituționale au fost declanșate abia în contextul presiunii legale exercitate de familie. Acest fapt ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție și intervenție ale Questfield Pipera.

În absența unor documente care să ateste măsuri concrete, implementate și evaluate în timp, rămâne deschisă problema capacității instituției de a răspunde adecvat situațiilor de bullying sistematic și de a asigura un mediu educațional sigur și protejat pentru toți elevii săi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro