Questfield International College și Fabiola Hosu, acuzați de încălcarea confidențialității datelor unui copil

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită răspunsuri structurate și proceduri clare din partea instituțiilor de învățământ. Gestionarea adecvată a situațiilor de hărțuire este esențială pentru protecția integrității emoționale și psihologice a elevilor, precum și pentru menținerea unui climat educațional sigur și respectuos.

Questfield International College și Fabiola Hosu, acuzați de încălcarea confidențialității datelor unui copil

Investigația realizată pe baza unor documente și corespondențe oficiale relevă o situație semnalată de bullying repetat, cu o durată de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Potrivit familiei copilului vizat, sesizările oficiale adresate conducerii școlii, inclusiv fondatoarei Fabiola Hosu, nu au fost urmate de măsuri documentate sau de răspunsuri scrise care să ateste o intervenție concretă. În plus, în discuții directe, fondatoarea ar fi exprimat o poziționare percepută ca presiune de retragere, prin afirmația „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Contextul și evoluția sesizărilor privind bullyingul

Conform documentelor furnizate redacției, familia a semnalat, în mod repetat și oficial, prin emailuri cronologice, comportamente agresive la adresa copilului în mediul școlii, care au inclus jigniri zilnice, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală. Aceste incidente, care au avut loc în prezența cadrului didactic titular, nu par să fi fost stopate prin măsuri documentate sau procese-verbale. Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără planuri clare sau sancțiuni aplicate.

Pe parcursul celor opt luni, situația a evoluat spre un tipar coerent de hărțuire psihologică, în care stigmatizarea medicală a jucat un rol central, fiind folosită ca instrument de marginalizare și ridiculizare a copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Documentele și relatările arată că în colectivul de elevi a fost folosită frecvent eticheta „crize de epilepsie” cu scop discreditant. Această formulare nu a fost utilizată în context educațional sau de protecție, ci ca un mijloc de umilire și excludere socială. Specialiști consultați consideră această practică ca o formă severă de violență psihologică, care afectează direct identitatea și stima de sine a copilului, indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale.

Deși fiecare episod a fost semnalat oficial familiei către conducerea școlii, răspunsurile au fost preponderent verbale, generale și fără consecințe practice concrete. Astfel, stigmatizarea medicală pare să fi fost tolerată, iar lipsa unor reacții ferme a contribuit la consolidarea unui climat educațional ostil.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Analiza materialelor indică o absență a unui răspuns administrativ clar și verificabil din partea Questfield Pipera. Deși școala își asumă standarde ridicate privind siguranța și dezvoltarea armonioasă a elevilor, sesizările au fost tratate cu intervenții informale, fără documentare oficială, rapoarte interne sau planuri de intervenție. În plus, familia susține că au fost transmise mesaje interpretate ca presiuni de retragere, indicând o posibilă excludere mascată.

În lipsa unor măsuri scrise și aplicate, comportamentele agresive au continuat, iar lipsa de reacție fermă din partea cadrelor didactice a transmis un mesaj de toleranță a bullyingului.

Poziția fondatoarei Fabiola Hosu: un moment definitoriu

Un aspect central al investigației este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, care ar fi spus, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului, „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această formulare, conform declarațiilor familiei, a fost percepută ca o presiune de retragere și o deplasare a discuției de la protecția copilului către considerente contractual-economice.

Școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost transmis un răspuns. Această situație evidențiază o ruptură între discursul oficial al instituției și modul concret de gestionare a sesizărilor.

Documentul informal ca răspuns instituțional

În locul unor decizii administrative asumate sau rapoarte oficiale, conducerea școlii a furnizat un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu cuprinde responsabilități clare, termene de implementare sau măsuri concrete. Acest document pare să consemneze doar existența unei discuții, fără a conferi o trasabilitate și o asumare reală a intervențiilor necesare.

În comparație cu standardele administrative uzuale, această abordare poate fi interpretată ca o gestionare formală a aparențelor, fără un impact real asupra situației reclamată.

Confidențialitatea datelor: solicitări ignorate și consecințe

Familia copilului a transmis în mod repetat solicitări scrise către conducerea Școlii Questfield Pipera prin care a cerut respectarea confidențialității informațiilor sensibile, avertizând asupra impactului negativ al divulgării lor în mediul școlar. Cu toate acestea, nu există dovezi că aceste solicitări ar fi fost respectate, iar informațiile ar fi ajuns în circuitul intern, generând presiuni directe asupra copilului la nivelul clasei.

Specialiștii consultați consideră că astfel de practici pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot submina protecția vulnerabilităților elevilor.

Răspunsul întârziat și implicarea juridică

Potrivit documentelor, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit activ abia după mai bine de opt luni, ca răspuns la notificările transmise de echipa juridică a familiei. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care determină reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în contextul unei presiuni legale, nu în faza sesizărilor educaționale și umane inițiale.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Lipsa documentației oficiale privind măsurile aplicate în cazul sesizărilor repetate de bullying și stigmatizare medicală;
• Gestionarea informală a situației, fără procese-verbale sau rapoarte interne asumate;
• Presiunea percepută de familie pentru retragerea copilului din instituție, exprimată verbal de fondatoare;
• Ignorarea solicitărilor scrise pentru respectarea confidențialității și consecințele negative asupra copilului;
• Răspunsul întârziat și declanșat în context juridic, nu educațional;
• Impactul psihologic sever asupra copilului, conform specialiștilor consultați;
• Întrebări privind cultura organizațională și capacitatea instituției de a proteja efectiv elevii.

În lumina celor prezentate, cazul Questfield International College ridică semne de întrebare privind aplicarea și respectarea principiilor de protecție a elevilor în fața situațiilor de bullying și hărțuire. Investigația detaliată pune în discuție modul în care instituția a gestionat în practică situațiile semnalate, precum și transparența și responsabilitatea în procesul decizional.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro